Fidelitatea masculina

3 Comments

  • lia - 14 years ago

    ce suflet mare si ce minte luminata ai!sper sa obtin si eu in viata asta macar 10% din intelepciunea ta!eu chiar il iertasem pt ca m-a inselat,aveam taria sufleteasca sa trec peste si nici sa nu aduc subiectul in discutie la o cearta ulterioara dar...poate asa a vrut Dumnezeu!poate o sa apara altcineva si pt mine,sper sa apara mai repede pt ca nu-mi place sa fiu singura :((

  • Igalis - 14 years ago

    Offf, mai Lia, si eu am trecut prin inselaciune si iertaciune (el a inselat, eu am iertat) dar de iubit nu l-am mai iubit, increderea era doar o aparenta care disimula indiferenta mea pentru el si dupa o vreme, relativ scurta, a facut-o din nou. Dar la modul penibil, ca a venita fata la usa... Trebuia sa fiu ori schioapa, ori proatsa, ori masochista ca sa mai stau cu un asemenea om.

    Eu am o vorba care se aplica fara drept de apel: ai voie, dar fii barbat si recunoaste atunci cand esti intrebat. Apoi lasa locul liber, poate vrea domnul sau... domnul... S-o gasi un barbat care sa te inlocuiasca si care sa ma iubeasca macar un an fara sa-i fuga scula din pantaloni pe la alte doamne.

    E dreptul oricui sa insele, dar are obligatia sa si-o asume.
    De fapt barbatii care m-au inselat mi-au facut un mare bine, mi-au redat dreptul sa traiesc frumos alaturi de altcineva. Nu sunt suparata pe ei.

  • lia - 14 years ago

    m-a inselat,am aflat,l-am iertat si dupa 3 zile mi-a zis sa ne despartim :))

Leave a Comment

0/4000 chars


Submit Comment