E-atâta scris ș-atât nu-i scris în sine, Încât ar trebui un trai de sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă, Privirea ta cea dulce și aprinsă.

Ea se uită... Păru-i galben, Fața ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaștri Toate basmele s-adună.

Dintr-un varf de fulger te priveam lung/ ochii mei, căzuti in genunchi inaintea ochilor tai/ inverzeau in intuneric de dor./

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheață mi-apare înainte

Mergeam mâna-n mâna/ si-n palmele noastre, pe linia vietii/ infloriseră caisii in plină iarna…

zâmbeam, privindu-te/ si se făcuse cald peste noi deodată./zapezile se intorceau grabite-n ceruri

Other: